Dimineaţa

Adevăratele înfrângeri
Sunt renunţările la vis. (Radu Gyr)







Acum, pentru că tot stau cu această dimineaţă,

împăturită, pierdută printre ziarele

aduse de un poştaş întârziat,

şi cu fereastra plină de zgomotul ploii

în faţă,

pentru că lumina se răcește şi cafeaua se întunecă

de prea multă aşteptare,

ţin evidenţa curcubeielor din vocea ta.


Ele nu mă vor atinge,

decât atunci când eu voi provoca atingeri,

gândindu-mă la tine...


Dacă m-aş face pierită prin glas,

ar fi pentru că aş avea vocea de pasăre

cu sufletul rămas

prizonier

între două ramuri de trandafir sălbatic...


Mugure, lumina aceasta,

fără umbre alternative,

ce coboară ca un înger spre privirile mele,

este cumva modul indicativ, timpul viitor,

ce ţi s-a predat ieri la şcoală?

Dacă ai fi o floare, pentru a avea succes,

ar trebui să mai ai şi ghimpi…



Mi-e milă să mă despart de dimineaţa aceasta

ciudată,

cum ţi-e milă că iese din top

o melodie drăguţă, dar cam demodată.

Dar...

readuc cele două personaje în realitate:

pe tine, care nu ai spus “nu înţeleg” nici o dată,

pe mine, care nu voi spune

niciodată

“nu pot să nu visez la tine”…

(Variantă. Publicat şi în revista Conrafort, Anul IV, Nr.4 (30), Aprilie 1997)

Sursa imaginii: aici.