Mă ajungi, mă atingi
cu gheara ta de fier;
copacul, un vis în care voi reveni
după fiecare înfrângere,
mă apără de sugrumarea ruginită
a dorului tău.
Peste secole, copacul va deveni
un pian
și mă va adăposti de aceeași primejdie,
iar eu voi ghici, după trei încercări,
ce au fost cândva
frunzele copacului,
consumând,
de frică,
Bach, Chopin sau Liszt.
(Variantă. Publicată în Viața Satului nr. 50 (4670), 10 decembrie 1994)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu