![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCPMTb8u_IptKKepeoJluz6dj49sPhBysys4bZSIedOiUsO89I0AkByMMCtXn9QX-Y7ClQciZgS-eOYAKwI1uD4t6vByJeX8AgnrvO2-3qxaqCSQAWy7-G4anPJZ6cQJKHTagx31ENINpq/s200/Makovsky_Ophelia.jpg)
Priveam imaginea iubitului din amintire,
implorând amintirea să plece…
Şi nu pleca…
Îmi căutam propria imagine,
imaginea mea,
neproiectată
pe suprafaţa lucioasă,
implorând-o
să revină…
Şi nu revenea…
De la un timp, îmi venea mai uşor
să răspund la numele de Hamlet…
Ofelia era o străină – rece, naivă…
Iubite Hamlet,
Dacă te mai gândeşti la Ofelia
ca la o biată fiinţă căreia i-ai vorbit odată,
caut-o! -
ca să-i transmiţi
asigurarea profundei mele
indiferenţe.
Oxford, 1995
Sursa: Ophelia.
Sursa imaginii: aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu