Diplomă de excelenţă

Ai presupus

eronat

că şi eu

scriu pe-un perete…

E adevărat, nişte cai verzi

mi-au invadat orizontul şi

îmi dau în retină

copite de diamant…

Dar vei vedea

eu am insomnii pe pereţi

scriu versuri pe cearşaf

visez în boabe de cafea

ghicesc în iubiri

şi am diplomă de excelenţă

în călătorii în sens

giratoriu,

uneori opus

tuturor…

Nu ştiu ce ar fi trebuit să fac

în loc de admirat

oraşul descris pe pereţi

probabil

să mănânc şi eu ceva

pentru asta venisem.

Dar nu-mi era foame.

Îmi era sete

şi tu ai băut

vinul roşu

de mi-a trecut setea.

Era bun!

Acum

îmi e foame.

Am aşezat frumos

cuţitul şi furculiţa

de argint

pe o foaie de zăpadă

imediat

va fi gata şi masa:

o bucată amară de frumuseţe

abia salvată de aburii

unei rime neîntâmplătoare

(mereu neîntâmplătoare)…

Nu ştiu dacă e bun şi

rolul de muză

aşa cum era vinul…

Dar mereu aşa se întâmplă:

fără prea mult dulce

(cât mai puţin dulce)

Dumnezeu nu croieşte

destine dulci

niciodată.

Neîntâmplător,

ne apără de vieţi diabetice.

Probabil, kitschul

nu este chiar vocaţia Lui…

Sursa: argribincea

Sursa imaginii: aici.