Cuvinte potrivite

Povesteam, acum ceva timp, despre traducerile mamei. Fără să-și aroge merite și titluri, fără a pretinde la un loc în Uniunea Scriitorilor (deși ar fi avut de ce), mama făcea traduceri din pasiune, din dragoste pentru cuvânt. Îi plăcea să caute expresia cea mai potrivită, să se joace cu sunetele din cuvinte, tot așa cum îi plăcea să se joace cu noi, copiii ei. Imaginația, dragostea pentru frumos, răbdarea și intuiția, o ajutau să facă traduceri bune.  Eu țin minte multe dintre cărțile traduse de mama, pentru că, dorind probabil să mă țină cât mai aproape de ea, mă antrena și pe mine în procesul de traducere: ba îmi cerea să caut un cuvânt în dicționar, ba îmi citea textul în limba rusă, cerându-mi să i-l (re)povestesc în română, ba îmi citea vreun fragment deja tradus, ca să-i aprecieze sonoritatea…  Și eu eram foarte mândră de rolul pe care mi-l încredința mama.

* * *

Jenny și Jenny, fiica mai mare.

Jenny von Westphalen

Spre exemplu, când traducea cartea despre Jenny Marx     (de Polina Vinogradskaia), mama stătea acasă, fiind însărcinată cu fratele meu, și îmi supraveghea fiecare pas. Traducea cu multă răbdare, căutând nu doar sensurile ascunse ale cuvintelor, ci și informații care să o ajute să traducă mai exact. Îmi citea și îmi povestea despre familia Marx, transformând traducerea într-o lecție de bune maniere pentru mine (soția lui K.Marx provenea dintr-o familie de nobili germani, astfel încât biografia ei conținea o sumedenie de amănunte interesante despre stilul de viață al clasei din care descindea tânăraJenny Von Westphalen).

* * *

Trebuie să spun că, în cazul acestei monografii, mama urmărea nu doar să facă o transpunere cât mai frumoasă din rusă în română. Mama voia să-mi cumpere, din onorariu, un pian (la care visam de câțiva ani!), iar procesul de traducere îl transforma, așa cum numai ea știa, în… timp neprețuit, dedicat educației mele. Recitesc acum traducerea mamei și îmi aduc aminte de tot… E de mirare că, deși mi-a citit capitole întregi din traducerea ei, mama a știut să-mi ascundă balastul ideologic al textului, selectând, pentru convorbirile noastre, doar părțile cu adevărat interesante și frumoase din istoria familiei Marx. Mai mult, mama m-a convins de faptul că adevărata valoare a creației lui Marx a fost… familia sa, iar meritul pentru această familie, în care au crescut trei fete culte, iubitoare de artă și de carte, îi aparține soției lui,  Jenny, născută von Westphalen.

Laura, cea de a doua fiică a soților Marx.

Eram fascinată de ceea ce făcea mama, și asta se datorează tot ei, pentru că reușea mereu să-mi transmită starea ei de inspirație și o permanentă grijă pentru felul în care ne exprimăm.

Datorită cărții despre Jenny Marx, știam, la cei nouă ani ai mei, cum se ortografiază și cum se pronunță numele membrilor

Eleonora Marx.

Jenny Marx, în ultimii ani de viață.

familiei Marx în engleză și în germană, știam că lui Engels îi plăcea să se joace cu fetițele lui Marx și că purta corespondență cu ele, citisem câteva scrisori, mirându-mă de stilul elegant pe care îl aveau niște scrisori ale unor comuniști adresate unor copii! Comuniștii sovietici nu păstarseră eleganța „clasicilor”, din păcate, așa încât comparația te făcea să-ți pui întrebări referitoare la această „evoluție” a socialiștilor în materie de… maniere.  Aflasem că Engels iubea animalele, că vorbea despre ele ca despre niște membri ai familiei. Discutasem cu mama despre caracterul lui Marx și al altor personaje din carte, apoi despre  prietenia lui cu alți marxiști sau despre răbdarea pe care a avut-o soția lui, despre rolul unei soții și chiar… despre suicidul Laurei Marx!

Detaliile mai puțin pozitive despre K.Marx aveam să le aflu mult mai târziu, din lecturi care mi-au devenit accesibile abia după implozia U.R.S.S., dar lecția desprinsă din traducerea mamei mi-a fost de folos, pentru că a „întredeschis” portița spre acest subiect și mi-a cultivat curiozitatea.

Iată prima pagină din renumitul program marxist, cel care a stat la baza acestei sângeroase opere, cu toate formele ei antiumane, care a fost/este doctrina comunistă: Manifestul Partidului Comunist. Scrisul, foarte urât, după cum se poate vedea și din acest document, este al lui Marx, primele două rânduri, cele scrise frumos, sunt scrise de mâna lui Jenny:

* * *

Vladimir Drozd. Mărgăritare fermecate. Povestiri și nuvele. Chișinău, 1985.

Vladimir Drozd. Mărgăritare fermecate.

Celelalte traduceri pe care mama le-a făcut în perioada adolescenței mele au fost și mai interesante, multe dintre ele fiind din autori talentați, foarte cunoscuți sau chiar celebri. Am găsit în biblioteca de la Chișinău câteva dintre cărțile traduse de mama. Fiecare dintre ele conține, pe lângă bagajul neprețuit al unei opere literare, urmele gândurilor ei, amprenta imaginației ei, apoi felul ei de a înțelege relația dintre cele două limbi, română și rusă, și, în plus, doar pentru mine: un tezaur întreg de amintiri!

Clifford D,Simak. Asemeni oamenilor. Chișinău, 1979.

Thor Heyerdahl. De la „Kom-Tiki” la „Ra”. Chișinău, 1988.

Isaac Asimov. Sfârșitul veșniciei. Chișinău, 1981.

Isaac Asimov. Prefață.

* * *

P.S. O să mai revin, bineînțeles, la acest subiect, mai ales dacă voi găsi și celelalte cărți traduse de mama.

Sursa: GriArg.