Citeam
Tristă dimineață
De Duminica mare.
Îmi izvorăște pe față
Steaua cea de sare.
Privesc cu durere la
Verzile săbioare
De porumb din grădina ta,
Mamă, care
Nu te mai pot apăra.
Întregul nu mai e întreg.
Strig:
Sunt cel mai fără de noroc!
Deși înțeleg, înțeleg
Că toți suntem un lemn
De foc
* * *
Lipsești dintre lumine,
Dar nu lipsești din mine.
Lipsești de la fereastră,
Dar nu din limba noastră.
Lipsești din blanda seară,
Dar nu lipsești din țară.
Plecată ești în moarte
Ci-aproape, nu departe…
și plângeam… ca acum…
de ziua lui Gelu… 9 mai 2011
Sursa: GriARG
Asta scriam acum un an... Acum tac... E rândul lui Gelu să-mi plângă de milă.
* * *
"Că toţi suntem un lemn / De foc" - frumos, prea frumos şi inutil de adevărat!
RăspundețiȘtergereDa, și degeaba e adevărat. Oricum, doare...
RăspundețiȘtergere