Verde fraged, verde luminat,
Aur de grâu peste cer
Revărsat…
Coroniță cu dragoste
Împletită-n cosițe,
Ochii tăi înflorind
În fiece floare
În fiece rând…
* * *
Floarea salcâmului scuturată de ploi
Floarea orelor triste ca un rug între noi,
Rug de cuvinte nespuse,
Cântate,
Rugă de viață
Și de sănătate,
Flori de nemoarte din cerul de versuri,
Durere ce iartă, creând universuri,
Mama, durerea ei,
Plânsul meu pentru ea,
Cine șite-a iubi poate nu va uita,
Cântecul mamei, și nimeni ca ea
Cântând și iubind… a iubi, a ierta…
* * *
Verde trist, verde îndurerat
De-argint amintiri peste gând
Ruinat
Floarea castanilor bătută de vânt
Printr-un oraș delirând…
* * *
Floare căzută, spumos,
Poetic, ritmat,
Peste lumea ce-n graba ei
Și-a uitat
Durerea și moartea,
Iubirea și cântul,
Și munții, și marea, și cerul, și vântul…
Praf de oraș iubit, neuitat,
Cântat de poeți,
Poate nemeritat,
În pleoape-mi lovește,
Spre a se șterge icoana
Din flori împletite, din care
Mama
Îmi zâmbește!
* * *
Oricine, oricât ar lovi
Nu o va atinge.
Adânc ocrotită de ochiul meu,
Nicio vamă
Nu mi-o va găsi, nu mi-o va lua,
Sub aripa pleoapei,
Ca pe un prunc,
O voi purta…
* * *
Zidită în visul meu
Înălțată cu o stea,
Ana mea!
Cât de mică e lumea!
În comparație cu dragostea ta,
E-o lume pitică detot, și slabă,
Și păzită de o inimă-stea,
Ana mea!
* * *
Așa cum odată
mi-ai pus pe genunchi
prima carte,
zâmbindu-mi,
cu încredere,
dar și cu
severitate,
acum, plecând dintre florile mele,
spre stele, cu stele,
mi-ai lăsat
moartea
în inimă și sub pleoape…
* * *
Și-ncet înfloresc în inima mea
Moartea și viața sub formă de stea -
Stea-floare
din cărți-coronițe
lin-căzătoare
printre florile-stele,
rugămințile mele…
* * *
Din zâmbetul tău
ca o floare de mai
Mă privește durerea
cărării spre rai,
Ascunsă de raiul ochilor tăi
ca-ntr-o cupă de floare
lacrima mierii din tei…
* * *
În florile ochiului tău mă ascund
În ele îmi răsădesc lacrima, plânsul…
Cuvintele nespuse, gândurile neîmplinite
Se aștern peste ochii mei
În care tu dormi liniștit
Și nu te mai doare nimic,
Nici măcar nimicul!
Nici inamicul…
Nu te revoltă răutatea, prostia
Te leagănă
În versul său
Nins-înflorit
Poezia…
* * *
Din colțul de rai ce, prin durere, zâmbind
Mi l-ai cedat,
Cuvinte-nfloresc, tinzând să acopere cerul
Înalt,
Cerul ochilor tăi,
Cerul florilor
Din coronițele copilăriei,
Cerul cărților tale,
Transportate, ușor, de o stea,
Steaua Anei lui Manole,
Mama mea - Ana mea!
* * *
Sursa: GriARG
Sursa: GriARG
